incubare oua prepelita, selectarea oualor bune de incubat, pregatirea incubarii, incubatorul si incubarea oualor de prepelita, selectarea ouãlelor bune de incubat, perioada de incubat la ouãle de prepelitã, pastrarea oualor de prepelitã înainte de a se pune la incubat, pregatirea incubarii, câte ouã de prepelitã încap într-un incubator obisnuit, pentru ouã de gãinã, din comert?, cât de des trebuie sã întorc ouãle? ...
1. Selectarea ouãlelor bune
de incubat
Se eliminã la selectie ouãle prea mari, ouãle prea mici, ouãle deformate sau cu
aspect morfologic atipic, ouãle cu coaja crãpatã sau spartã (inclusiv
microfisuri observabile la o examinare la bec sau ovoscop) si ouãle contaminate
vizibil cu dejectii. Sperãm cã orice vânzãtor de ouã de incubat va face
selectia morfologicã optimã pentru dumneavoastrã, astfel încât sã vã ofere doar
ouã apte pentru incubat. Ouãle de la prepelitele care încã nu au atins curba
maximã de ouat (curbã maximã care se atinge pe la vârsta de cca. 12-14
sãptãmâni) si ouãle de la prepeliþele prea bãtrâne (peste un an si jumãtate) au
un randament mai scãzut la eclozare. Cele mai mari rate de eclozare se obtin de
la mãtcile de prepelite cu vârste cuprinse între 8 si 15 luni, dar diferentele
sunt mai degrabã cel mult fin sesizabile, de câteva procente. Explicatia
provine din faptul cã mãrimea ouãlor, rata fertilitãtii si viabilitatea puilor
obtinuti cresc cu înaintarea în vârstã a prepelitelor de la care se utilizeazã
ouã de incubat.
Ouãle cu coaja lucioasã si cele cu coaja matã au rate de succes similare, sunt în egalã mãsurã optime pentru incubat.
Ouãle cu coaja lucioasã si cele cu coaja matã au rate de succes similare, sunt în egalã mãsurã optime pentru incubat.
2. Perioada de incubat la
ouãle de prepelitã
Asa cum
majoritatea dintre dumneavoastrã stiti, perioada de incubatie la majoritatea
prepelitelor din rasele comune (Japanese Seattle, Auriu de Manciuria, Tibetane,
Polare, Tuxxedo ) este de 16-17 zile (exceptând prepeliþele californiene cu
mot, la care perioada este de 22-23 de zile). Nu vom insista pe acest subiect.
Ce se stie mai puþin este cã existã posibilitatea ca sã aparã si la prepelitele
comune întârzieri de eclozare – e adevãrat, sunt exceptii rare. Dacã întâlniti
vreodatã aceastã situatie, nu dispera si mai ales nu aruncati ouãle. Dacã
termenul de 17 zile s-a încheiat si nu aveti activitate în incubator, spargeti
1-3 ouã si vedeti dacã puii sunt vii si încã în formare. Dacã da, aveti
rãbdare, sunt sanse mari sã aveti pui frumosi si sãnãtosi, chiar dacã se
va întâmpla cu câteva zile întârziere. În aceastã situatie fiind, eu nu am
mai întors ouãle din ziua a 14-a (asteptând ca eclozarea sã aibã loc ca de obicei);
neîntoarcerea ouãlor din ziua a 14-a pânã în ziua a 23-a nu a avut niciun
impact negativ.
3. Pastrarea oualor de
prepelitã înainte de a se pune la incubat
Este
recomandat sã nu se depãseascã o sãptãmânã, ca interval de timp de la ouat pânã
la utilizarea ouãlor la incubare, în conditii optime de depozitare si utilizând
tehnicile corecte de pãstrare a ouãlor pentru incubat. În cazuri exceptionale
se poate depãsi limita de 7 zile pânã la a atinge chiar 14 zile, dar
viabilitatea ouãlor scade constant cu trecerea timpului. Nu recomandãm
utilizarea la incubat a ouãlor neconforme fiziologic, care au fost refrigerate
sau congelate sau care sunt mai vechi de douã sãptãmâni, indiferent de tehnica
de pãstrare si de modul de depozitare. În teorie, se recomandã ca ouãle se fie
pãstrate pe o laturã sau cu capul în jos, si sã fie întoarse zilnic. Noi am
testat rata de eclozare la ouã tinute o sãptãmânã în diverse pozitii fãrã sã
sesizãm diferente notabile la rezultate (în spetã, randament mai slab la
eclozare din cauza ouãlor care au nimerit sã fie depozitate cu vârful în sus în
cosul cu ouã de incubat în perioada de pre-incubare).
4. Pregatirea incubarii
Se are in vedere masuri de preventie si de minimizare a riscurilor de
contaminare (igienã strictã a spatiilor de crestere a prepelitelor, sisteme de
separaþie automatã a dejectiilor de ouã, sisteme de extragere automatã rapidã a
ouãlor din spatiul de crestere a prepelitelor, selectie a ouãlor de incubat si
dupã criterii de conformitate din punctul de vedere al biosecuritãtii,
dezinfectare strictã a incubatoarelor între utilizãri). Înainte de a utiliza
incubatorul (ca si imediat dupã utilizare), spãlati-l si dezinfectati-l
temeinic. Utilizati incubatorul într-o încãpere cu temperaturã constantã,
preferabil între 20-25 de grade celsius. Este o idee bunã sã micsorati
transferul termic dintre incubator si mediul ambient prin învelirea acestuia
într-o pãturã pe pãrtile laterale si sub fundul incubatorului cand in
incapere temperature este sub 18 grade.
Vã recomandãm insistent sã NU folositi incubatoare care folosesc elemente constructive din lemn sau derivate din lemn (OSB, MDF etc.) nici la pereti, nici la suporturile de ouã – lemnul nu se poate igieniza si dezinfecta bine indiferent cât vã strãduiti si astfel vã asumati riscuri uriase cu urmãri dezastruoase la nivelul întregii crescãtorii (infectiile se rãspândesc repede si creazã pagube mari cu efecte pe termen îndelungat). (De altfel, acelasi risc este si la cresterea prepelitelor în custi din lemn). În plus, în incubatoare este cãldurã constantã si umiditate ridicatã, si lemnul "lucreazã" în timp, deci fiablitatea unui asemenea incubator este din start compromisã. Unii preîncãlzesc incubatorul înainte de a introduce ouãle; nu e o idee rea, dar noi nu o folosim, o considerãm inutilã. Nu uitati sã armati incubatorul cu apã caldã (la temperatura de 38-40 de grade celsius) în alveola sau alveolele dedicate acestui scop, în conformitate cu specificatiile incubatorului.
În cazul în care nu dispuneti de un incubator cu întoarcere automatã sau semi-automatã, însemnati ouãle pe una din laturi înainte sã le bãgaþi la incubat, ca sã puteti sti ulterior care ouã au fost întoarse si care nu (un mic X cu markerul e suficient, de exemplu). Dacã aveti ouã din mai multe surse, e o idee bunã sã le faceti semne distincte, ca sã puteti face evaluãrile corecte la final.
Vã recomandãm insistent sã NU folositi incubatoare care folosesc elemente constructive din lemn sau derivate din lemn (OSB, MDF etc.) nici la pereti, nici la suporturile de ouã – lemnul nu se poate igieniza si dezinfecta bine indiferent cât vã strãduiti si astfel vã asumati riscuri uriase cu urmãri dezastruoase la nivelul întregii crescãtorii (infectiile se rãspândesc repede si creazã pagube mari cu efecte pe termen îndelungat). (De altfel, acelasi risc este si la cresterea prepelitelor în custi din lemn). În plus, în incubatoare este cãldurã constantã si umiditate ridicatã, si lemnul "lucreazã" în timp, deci fiablitatea unui asemenea incubator este din start compromisã. Unii preîncãlzesc incubatorul înainte de a introduce ouãle; nu e o idee rea, dar noi nu o folosim, o considerãm inutilã. Nu uitati sã armati incubatorul cu apã caldã (la temperatura de 38-40 de grade celsius) în alveola sau alveolele dedicate acestui scop, în conformitate cu specificatiile incubatorului.
În cazul în care nu dispuneti de un incubator cu întoarcere automatã sau semi-automatã, însemnati ouãle pe una din laturi înainte sã le bãgaþi la incubat, ca sã puteti sti ulterior care ouã au fost întoarse si care nu (un mic X cu markerul e suficient, de exemplu). Dacã aveti ouã din mai multe surse, e o idee bunã sã le faceti semne distincte, ca sã puteti face evaluãrile corecte la final.
5. Câte ouã de prepelitã
încap într-un incubator obisnuit, pentru ouã de gãinã, din comert?
În
incubatoarele de capacitate micã, standard 56-58 de ouã de gãinã (de
tipul Cleo 5 ), se pot incuba cu succes 140 de ouã de prepelitã, dacã se
foloseste o tehnicã corectã. Pe gratarul incubatorului încap de regulã 140
de ouã de prepelitã, iar deasupra acestora se pot aseza intercalat (dispersat)
încã cca. 20 de ouã de prepelitã.
6. Cât de des trebuie sã
întorc ouãle? În care din zile? Ce tehnicã de întoarcere a ouãlor dã
rezultate optime?
Ouale se intorc din a doua zi pana in ultimele doua zile inainte de
eclozare. În cazul în care incubati ouã suprapuse (170 de ouã într-un incubator
obisnuit ), vã recomandãm urmãtoarea procedurã de întoarcere a oulor la fiecare
10 ore: ouãle care sunt deasupra, la întoarcere vor fi pozitionate dedesubt si
reciproc; ouãle care au fost pozitionate în mijlocul incubatorului vor fi
pozitionate pe margini si reciproc; toate ouãle se întorc manual la 180 de
grade în jurul propriei axe (de exemplu dacã au fost toate cu marcajul în sus,
dupã întoarcere vor fi toate cu marcajul în jos – sau invers, dupã caz). Nu vã
faceti griji cã se rãcesc ouãle pânã efectuati operaþiunea, 5-10 minute nu sunt
o problemã dacã nu asezati temporar ouãle scoase pe suprafete reci (podea,
beton în loc de un material textil, de exemplu). Mare atentie la manevrarea
ouãlor – dacã oul capãtã microfisuri de la manevrare defectuoasã, indiferent
cât de mici sunt crãpãturile, este un ou compromis, se poate înlãtura din
incubator. Nu vã îngrijorati si nu vã descurajati ( nu vã panicati – nu e
cazul), dexteritatea se capãtã în timp. Ouãle nu se întorc în primele douã zile
nici în ultimele douã zile de incubare (zilele 1, 2, respctiv 15 si 16). În
zilele 3-14 de incubare (inclusiv), ouãle trebuie întoarse (manual, semiautomat
sau automat) de cel puþin douã ori pe zi. Nu uitati sã verificati sã
existe apã în alveole!
În ultimele douã zile, cresteti umiditatea în incubator prin umplerea alveolelor speciale cu apã cãldutã curatã si stropind ouãle cu o pompitã manualã cu pulverizator, cu apã caldã (38 de grade celsius) de fiecare datã când umblati la incubator. Un aspect de importantã majorã în procesul de eclozare este acela al mentinerii în permanentã umedã membrana cochilierã visceralã.
Cele mai frecvente cazuri de pui care mor în ou chiar la final, când deja au ciocãnit sã iasã sunt generate de faptul cã membrana cochilierã se usucã si puiul nu o mai poate rupe. Membrana se usucã doar dacã nu mai este acoperitã la exterior de coaja calcaroasã, câtã vreme este acoperitã de coajã este în regulã; mare atentie însã, imediat ce coaja s-a desprins de pe ea, fie si de pe o portiune micã, membrana expusã aerului ambient se usucã rapid, indiferent de umiditatea din incubator si trebuie udatã frecvent cu un pulverizator cu apã caldã (37-39 de grade).
În ultimele douã zile, cresteti umiditatea în incubator prin umplerea alveolelor speciale cu apã cãldutã curatã si stropind ouãle cu o pompitã manualã cu pulverizator, cu apã caldã (38 de grade celsius) de fiecare datã când umblati la incubator. Un aspect de importantã majorã în procesul de eclozare este acela al mentinerii în permanentã umedã membrana cochilierã visceralã.
Cele mai frecvente cazuri de pui care mor în ou chiar la final, când deja au ciocãnit sã iasã sunt generate de faptul cã membrana cochilierã se usucã si puiul nu o mai poate rupe. Membrana se usucã doar dacã nu mai este acoperitã la exterior de coaja calcaroasã, câtã vreme este acoperitã de coajã este în regulã; mare atentie însã, imediat ce coaja s-a desprins de pe ea, fie si de pe o portiune micã, membrana expusã aerului ambient se usucã rapid, indiferent de umiditatea din incubator si trebuie udatã frecvent cu un pulverizator cu apã caldã (37-39 de grade).
Dinspre exterior spre interior, oul este compus dintr-o coajã calcaroasã
poroasã albã cu strat pigmentat bej "stropit" maroniu; membrane
cochiliere viscerale (cu camerã de aer); albus (format din trei straturi -
stratul extern fluid, stratul median dens si stratul intern fluid); membrana
vitelinã (membrana gãlbenusului) cu stratul salazifer, salazele(care tin
gãlbenusul spre centrul oului) si cu discul germinativ (blastoderm, popular
numit "bãnut"); gãlbenusul (cu straturile sale suprapuse de
nifelus alb si nifelus galben).
7. Când pot fi ajutati puii sã iasã si cand nu ?
Dacã puiul a
ciocãnit oul de mai mult de 18 ore fãrã sã continuie sã decupeze membrana si
coaja puteti incerca o interventie de salvare. Înlãturati o bucãticã de coajã
si verificati cu atentie membrana cochilierã visceralã. Dacã aceasta mai este
încã vascularizatã (traversatã de vase de sânge active, opriti imediat orice
interventie asupra oului si lãsati-l în continuare la incubat: puiul încã nu
este pregãtit sã eclozeze din ou. Dacã îl "ajutati" în aceastã fazã
rupând membrana cât timp aceasta mai este vascularizatã, cel mai probabil veti
cauza hemoragii semnificative pentru pui si acesta nu va supravietui. Dacã
membrana nu mai este vascularizatã, de la caz la caz, puteti decide dacã sã
lãsati puiul sã iasã singur din ou (dumneavoastrã având grijã doar sã fie
membrana udatã frecvent cu un pulverizator cu apã curatã, o datã la douã-trei
ore), sau dacã interveniti si cât de mult: ciupiti putin membrana sã ajutati
puiul si îl lãsaþi sã iasã singur, sau pre-perforati cu mare grijã în
continuare capacul început de pui în coajã (eventual si rupeti membrana
dechizând "capacul" oului lãsând puiul sã iasã singur din ou, sau
interveniti pânã la capãt si scoateti si puiul din ou. Ultima variantã nu v-o
recomand decât dupã ce cãpãtati mai multã experientã si stiti bine ce faceti;
dacã desfaceti complet "capacul" oului (coaja spartã si membrana
nevscularizatã ruptã) considerãm cã este un ajutor suficient acordat puiului,
si aceastã manevrã se impune doar în cazuri rare, de obicei puii se descurcã
foarte bine singuri, mai ales dacã provin din ouã de calitate.
8. Cât trebuie tinuti puii în
incubator dupã eclozare?
Unii tin puii
pânã se usucã; noi de fiecare datã când umblãm în incubator (o datã la câteva
ore) colectãm toti puii eclozati, indiferent cã s-au uscat deja sau tocmai au
iesit din ouã. Îi plasãm într-un colector de pui încãlzit cu bec cu
incandescentã pentru 8-12 de ore, apoi îi mutãm în maternitãtile noastre cu
adãpãtori automate, unde primesc în primele trei sãptãmâni de viatã furaj de
pui, apã cu un complex polivitaminic buvabil si desigur cãldurã conform
cerintelor spcifice stadiului de dezvoltare.
9. Ce fac dacã se ia
curentul?
Se înveleste
incubatorul în pãturi suplimentare, inclusiv pe capac (dar fãrã sã se obtureze
aerisirea incubatorului), plasând între incubator si pãturi sticle cu apã
fierbinte (cca. 50-60 de grade). Verificati o datã la 3 ore discret (fãrã sã
tulburati prea tare izolatia) dacã trebuie înlocuite sticlele cu apã. Atentie
la revenirea curentului, sã nu uitati sã îndepãrtati suplimentãrile acestea de
la incubator, riscati sã compromiteti rata de eclozare. În orice caz, exceptand
perioada verii, recomandarea este sã utilizati acest gen de incubatoare
Cleo prezentate la www.electrounivers.aaz.ro
permanent
învelite în material termoizolant (pãturi etc.) peste tot cu exceptia pãrtii
superioare, si în încãperi fãrã varatii de temperaturã. De exemplu, la
temperaturã ambientalã de 20 de grade Celsius.
10. Care este o ratã bunã de
eclozat la prepelite?
Cum stiu cât de bune pentru incubat au fost ouãle
utilizate?
La prepelite,
se considerã rate bune de incubat cele care depãsesc 75%. Cu incubatoarele de
tip Cleo, de la noi am obtinut constant 80% ratã de eclozare în conditii de
incubare cu ouã de calitate (productie proprie), folosind tehnicile de
incubare descrise. Rate de eclozare spre 90% sunt considerate excepþionale si
se obtin foarte greu cu asemenea incubatoare pe care le folosesc crescãtorii
mici. Ratele de incubare sub 65-70% aratã faptul cã fie nu s-au utilizat ouã de
incubat viabile, fie nu s-a folosit o tehnicã corectã de incubare, fie au fost
cãderi de curent (de care a stiut sau nu crescãtorul – se poate întâmpla pe
parcursul noptii de exemplu). La sfârsitul incubãrii, vã recomandãm sã spargeti
fiecare ou si sã vedeti dacã sunt limpezi (infertile), dacã au pui morti în ou
si în ce stadii de dezvoltare au murit în ou. Dacã aveti ouã de incubat din mai
multe surse, vã recomandãm sã însemnati diferit ouãle pentru a putea face
evaluãri distincte pe fiecare sursã. Spre diferentã de ouãle de gãinã,
pigmentarea specificã ouãlor de prepelitã împiedicã sortarea corectã a ouãlor
fertile de cele infertile în timpul incubãrii – rezultatele le aflati abia la
sfârsit.
11. Care pot fi cauzele unei
slabe ecloziuni?
O ratã slabã
de eclozare poate avea cauze multiple. Unele se pot datora furnizorului de ouã
de incubat, altele pot fi din vina crescãtorului care face incubarea sau
din cauze independente de vointa persoanelor direct implicate:
o cantitate
semnificativã de ouã infertile între ouãle de incubat (ouã care au fost
pãstrate necorespunzãtor, refrigerate etc.);
o cantitate
mare de ouã improprii incubatului (ouã vechi, ouã neselectionate corect
morfologic sau ouã provenind de la prepelite crescute în conditii precare de
igienã sau de nutritie, prepelite cu stare de sãnãtate alteratã etc.; totul are
legãturã: o furajare de calitate fãcutã profesional face ca femelele sã
fie bine dezvoltate si sã facã ouã de calitate, face ca masculii sã fie virili
si în formã maximã – toate acestea influenteazã calitatea ouãlor de incubat)
mentiune: de asemenea, aceasta este si o posibilã cauzã pentru eclozarea
de pui slab dezvoltati cu mortalitate ridicatã în perioada imediat
urmãtoare;
infectii (ale
prepelitelor, ale ouãlor sau infectie în incubator datoritã proastei
întretineri sau a materialului constructiv impropriu – de ex. lemn, MDF, OSB la
peretii sau tãvile incubatorului)
utilizare
incorectã a incubatorului (setãri incorecte de temperaturã, umiditate etc.) sau
incubator defect (nefunctional în parametrii necesari sau chiar complet
nefunctional)
incubator
prost construit – cea mai mare si cea mai frecventã problemã a incubatoarelor
de capacitate medie (300 - 3.000 de ouã) fãcute de diverse persoane care se
pricep la partea electricã si electronicã dar nu si la partea de fizicã
(optimizarea fluxului curentilor de aer prin tunele de aer care sã asigure
uniformizarea temperaturii în întreg incubatorul), am întâlnit plângeri de
acest gen din partea utilizatorilor atât pentru incubatoare artizanale fãcute de
diverse personte.; tehnicã incorectã de incubare (microfisurarea ouãlor la
întoarcerea manualã, depozitãri intermediare improprii etc.);
cãderi de
curent.
12. Cum interpretez
reultatele incubãrii?
Multi pui cu
deficiente ("pui crãcãnati"), sau/si pui care eclozeazã mai repede
decât ar trebui: temperatura de incubare este prea mare. Dacã aveti incubatorul
Cleo recomandat de noi la www.electrounivers.aaz.ro care permite ajustarea
temperaturii, reduceti temperatura de incubare cu 0,5 grade celsius.
Pui care
eclozeazã mai tâziu decât ar trebui: Temperatura constant prea joasã în
incubator (procedati invers fatã de recomandarea anterioarã) sau scãdere
temporarã a temperaturii de incubare, pe parcursul perioadei de incubare. Dacã
întâlniti vreodatã aceastã situatie, nu disperati si mai ales nu aruncati
ouãle. Dacã termenul de 17 zile s-a încheiat si nu aveti activitate în
incubator, spargeti 1-3 ouã si vedeti dacã puii sunt vii si încã în formare.
Dacã da, aveti rãbdare, sunt sanse foarte mari sã aveti pui frumosi si
sãnãtosi, chiar dacã se va întâmpla cu câteva zile întârziere. În aceastã
situatie fiind, noi nu am mai întors ouãle din ziua a 14-a (asteptându-ne ca eclozarea
sã aibã loc ca de obicei); neîntoarcerea ouãlor din ziua a 14-a pânã în ziua a
23-a nu a avut niciun impact negativ.
Puii eclozeazã
într-un interval larg de timp (diferente mai mari de 48 de ore între primii pui
si ultimii pui eclozaþi din aceeasi serie): ouãle nu au fost incubate la
aceeasi temperaturã / au existat diferente de temperaturã în interiorul
incubatorului care nu au fost compensate prin utilizarea unei tehnici adecvate
de intoarcere a ouãlor (în special rotirea ouãlor în diferite zone din
incubator la fiecare întoarcere: ouãle care au fost pozitionate sus schimbã
locul cu cele din stratul de jos, cele care au fost în mijlocul incubatorului
cu cele care au fost spre exterior etc.); ouãle provin din zile de recoltare
destul de distantate unele de celelalte.
Pui morti în
ultima fazã de dezvoltare, chiar la eclozare : umiditate incorectã în incubator
/ eclozionator, cazuri multiple de membranã cochiliarã nevascularizatã uscatã
pe care puiul n-a avut forta de a o mai rupe pentru a iesi din ou.
13. Cum stiu cât de proaspãt
este un ou?
Fãrã un set de
analize de specialitate nu se poate determina cu precizie prospetimea unui ou.
Cu toate acestea, existã câteva tehnici de estimare:
cu cât un ou
este mai vechi, cu atât stratul median dens de albuminã se fluidizeazã si
salazele slãbesc tinerea membranei viteline spre centrul oului; spre diferentã
de un ou proaspãt, un ou mai vechi va prezenta la examinarea continutului pe o
suprafatã întinsã un gãlbenus mai întins si un albus mai putin ferm si cu o
opacitate mai scãzutã.
un ou
refrigerat îsi pãstreazã caracteristicile similare unui ou proaspãt mai mult
timp decât un ou tinut la temperaturi normale (de exemplu, un ou pregãtit
pentru incubare).
ouãle de gãinã
proaspete se scufundã când sunt introduse în apã, ouãle mai vechi plutesc;
