1. Selectarea ouãlelor bune de incubat
Ouãle cu coaja lucioasã si cele cu coaja matã au rate de succes similare, sunt în egalã mãsurã optime pentru incubat.
2. Perioada de incubat la ouãle de prepelitã
Asa cum majoritatea dintre dumneavoastrã stiti, perioada de incubatie la majoritatea prepelitelor din rasele comune (Japanese Seattle, Auriu de Manciuria, Tibetane, Polare, Tuxxedo ) este de 16-17 zile (exceptând prepeliþele californiene cu mot, la care perioada este de 22-23 de zile). Nu vom insista pe acest subiect. Ce se stie mai puþin este cã existã posibilitatea ca sã aparã si la prepelitele comune întârzieri de eclozare – e adevãrat, sunt exceptii rare. Dacã întâlniti vreodatã aceastã situatie, nu dispera si mai ales nu aruncati ouãle. Dacã termenul de 17 zile s-a încheiat si nu aveti activitate în incubator, spargeti 1-3 ouã si vedeti dacã puii sunt vii si încã în formare. Dacã da, aveti rãbdare, sunt sanse mari sã aveti pui frumosi si sãnãtosi, chiar dacã se va întâmpla cu câteva zile întârziere. În aceastã situatie fiind, eu nu am mai întors ouãle din ziua a 14-a (asteptând ca eclozarea sã aibã loc ca de obicei); neîntoarcerea ouãlor din ziua a 14-a pânã în ziua a 23-a nu a avut niciun impact negativ.
3. Pastrarea oualor de prepelitã înainte de a se pune la incubat
Este recomandat sã nu se depãseascã o sãptãmânã, ca interval de timp de la ouat pânã la utilizarea ouãlor la incubare, în conditii optime de depozitare si utilizând tehnicile corecte de pãstrare a ouãlor pentru incubat. În cazuri exceptionale se poate depãsi limita de 7 zile pânã la a atinge chiar 14 zile, dar viabilitatea ouãlor scade constant cu trecerea timpului. Nu recomandãm utilizarea la incubat a ouãlor neconforme fiziologic, care au fost refrigerate sau congelate sau care sunt mai vechi de douã sãptãmâni, indiferent de tehnica de pãstrare si de modul de depozitare. În teorie, se recomandã ca ouãle se fie pãstrate pe o laturã sau cu capul în jos, si sã fie întoarse zilnic. Noi am testat rata de eclozare la ouã tinute o sãptãmânã în diverse pozitii fãrã sã sesizãm diferente notabile la rezultate (în spetã, randament mai slab la eclozare din cauza ouãlor care au nimerit sã fie depozitate cu vârful în sus în cosul cu ouã de incubat în perioada de pre-incubare).
4. Pregatirea incubarii
Se are in vedere masuri de preventie si de minimizare a riscurilor de contaminare (igienã strictã a spatiilor de crestere a prepelitelor, sisteme de separaþie automatã a dejectiilor de ouã, sisteme de extragere automatã rapidã a ouãlor din spatiul de crestere a prepelitelor, selectie a ouãlor de incubat si dupã criterii de conformitate din punctul de vedere al biosecuritãtii, dezinfectare strictã a incubatoarelor între utilizãri). Înainte de a utiliza incubatorul (ca si imediat dupã utilizare), spãlati-l si dezinfectati-l temeinic. Utilizati incubatorul într-o încãpere cu temperaturã constantã, preferabil între 20-25 de grade celsius. Este o idee bunã sã micsorati transferul termic dintre incubator si mediul ambient prin învelirea acestuia într-o pãturã pe pãrtile laterale si sub fundul incubatorului cand in incapere temperature este sub 18 grade.
Vã recomandãm insistent sã NU folositi incubatoare care folosesc elemente constructive din lemn sau derivate din lemn (OSB, MDF etc.) nici la pereti, nici la suporturile de ouã – lemnul nu se poate igieniza si dezinfecta bine indiferent cât vã strãduiti si astfel vã asumati riscuri uriase cu urmãri dezastruoase la nivelul întregii crescãtorii (infectiile se rãspândesc repede si creazã pagube mari cu efecte pe termen îndelungat). (De altfel, acelasi risc este si la cresterea prepelitelor în custi din lemn). În plus, în incubatoare este cãldurã constantã si umiditate ridicatã, si lemnul "lucreazã" în timp, deci fiablitatea unui asemenea incubator este din start compromisã. Unii preîncãlzesc incubatorul înainte de a introduce ouãle; nu e o idee rea, dar noi nu o folosim, o considerãm inutilã. Nu uitati sã armati incubatorul cu apã caldã (la temperatura de 38-40 de grade celsius) în alveola sau alveolele dedicate acestui scop, în conformitate cu specificatiile incubatorului.
În cazul în care nu dispuneti de un incubator cu întoarcere automatã sau semi-automatã, însemnati ouãle pe una din laturi înainte sã le bãgaþi la incubat, ca sã puteti sti ulterior care ouã au fost întoarse si care nu (un mic X cu markerul e suficient, de exemplu). Dacã aveti ouã din mai multe surse, e o idee bunã sã le faceti semne distincte, ca sã puteti face evaluãrile corecte la final.
5. Câte ouã de prepelitã încap într-un incubator obisnuit, pentru ouã de gãinã, din comert?
În incubatoarele de capacitate micã, standard 56-58 de ouã de gãinã (de tipul Cleo 5 ), se pot incuba cu succes 140 de ouã de prepelitã, dacã se foloseste o tehnicã corectã. Pe gratarul incubatorului încap de regulã 140 de ouã de prepelitã, iar deasupra acestora se pot aseza intercalat (dispersat) încã cca. 20 de ouã de prepelitã.
6. Cât de des trebuie sã întorc ouãle? În care din zile? Ce tehnicã de întoarcere a ouãlor dã rezultate optime?
Ouale se intorc din a doua zi pana in ultimele doua zile inainte de eclozare. În cazul în care incubati ouã suprapuse (170 de ouã într-un incubator obisnuit ), vã recomandãm urmãtoarea procedurã de întoarcere a oulor la fiecare 10 ore: ouãle care sunt deasupra, la întoarcere vor fi pozitionate dedesubt si reciproc; ouãle care au fost pozitionate în mijlocul incubatorului vor fi pozitionate pe margini si reciproc; toate ouãle se întorc manual la 180 de grade în jurul propriei axe (de exemplu dacã au fost toate cu marcajul în sus, dupã întoarcere vor fi toate cu marcajul în jos – sau invers, dupã caz). Nu vã faceti griji cã se rãcesc ouãle pânã efectuati operaþiunea, 5-10 minute nu sunt o problemã dacã nu asezati temporar ouãle scoase pe suprafete reci (podea, beton în loc de un material textil, de exemplu). Mare atentie la manevrarea ouãlor – dacã oul capãtã microfisuri de la manevrare defectuoasã, indiferent cât de mici sunt crãpãturile, este un ou compromis, se poate înlãtura din incubator. Nu vã îngrijorati si nu vã descurajati ( nu vã panicati – nu e cazul), dexteritatea se capãtã în timp. Ouãle nu se întorc în primele douã zile nici în ultimele douã zile de incubare (zilele 1, 2, respctiv 15 si 16). În zilele 3-14 de incubare (inclusiv), ouãle trebuie întoarse (manual, semiautomat sau automat) de cel puþin douã ori pe zi. Nu uitati sã verificati sã existe apã în alveole!
În ultimele douã zile, cresteti umiditatea în incubator prin umplerea alveolelor speciale cu apã cãldutã curatã si stropind ouãle cu o pompitã manualã cu pulverizator, cu apã caldã (38 de grade celsius) de fiecare datã când umblati la incubator. Un aspect de importantã majorã în procesul de eclozare este acela al mentinerii în permanentã umedã membrana cochilierã visceralã.
Cele mai frecvente cazuri de pui care mor în ou chiar la final, când deja au ciocãnit sã iasã sunt generate de faptul cã membrana cochilierã se usucã si puiul nu o mai poate rupe. Membrana se usucã doar dacã nu mai este acoperitã la exterior de coaja calcaroasã, câtã vreme este acoperitã de coajã este în regulã; mare atentie însã, imediat ce coaja s-a desprins de pe ea, fie si de pe o portiune micã, membrana expusã aerului ambient se usucã rapid, indiferent de umiditatea din incubator si trebuie udatã frecvent cu un pulverizator cu apã caldã (37-39 de grade).
Dinspre exterior spre interior, oul este compus dintr-o coajã calcaroasã poroasã albã cu strat pigmentat bej "stropit" maroniu; membrane cochiliere viscerale (cu camerã de aer); albus (format din trei straturi - stratul extern fluid, stratul median dens si stratul intern fluid); membrana vitelinã (membrana gãlbenusului) cu stratul salazifer, salazele(care tin gãlbenusul spre centrul oului) si cu discul germinativ (blastoderm, popular numit "bãnut"); gãlbenusul (cu straturile sale suprapuse de nifelus alb si nifelus galben).
7. Când pot fi ajutati puii sã iasã si cand nu ?
Dacã puiul a ciocãnit oul de mai mult de 18 ore fãrã sã continuie sã decupeze membrana si coaja puteti incerca o interventie de salvare. Înlãturati o bucãticã de coajã si verificati cu atentie membrana cochilierã visceralã. Dacã aceasta mai este încã vascularizatã (traversatã de vase de sânge active, opriti imediat orice interventie asupra oului si lãsati-l în continuare la incubat: puiul încã nu este pregãtit sã eclozeze din ou. Dacã îl "ajutati" în aceastã fazã rupând membrana cât timp aceasta mai este vascularizatã, cel mai probabil veti cauza hemoragii semnificative pentru pui si acesta nu va supravietui. Dacã membrana nu mai este vascularizatã, de la caz la caz, puteti decide dacã sã lãsati puiul sã iasã singur din ou (dumneavoastrã având grijã doar sã fie membrana udatã frecvent cu un pulverizator cu apã curatã, o datã la douã-trei ore), sau dacã interveniti si cât de mult: ciupiti putin membrana sã ajutati puiul si îl lãsaþi sã iasã singur, sau pre-perforati cu mare grijã în continuare capacul început de pui în coajã (eventual si rupeti membrana dechizând "capacul" oului lãsând puiul sã iasã singur din ou, sau interveniti pânã la capãt si scoateti si puiul din ou. Ultima variantã nu v-o recomand decât dupã ce cãpãtati mai multã experientã si stiti bine ce faceti; dacã desfaceti complet "capacul" oului (coaja spartã si membrana nevscularizatã ruptã) considerãm cã este un ajutor suficient acordat puiului, si aceastã manevrã se impune doar în cazuri rare, de obicei puii se descurcã foarte bine singuri, mai ales dacã provin din ouã de calitate.
8. Cât trebuie tinuti puii în incubator dupã eclozare?
Unii tin puii pânã se usucã; noi de fiecare datã când umblãm în incubator (o datã la câteva ore) colectãm toti puii eclozati, indiferent cã s-au uscat deja sau tocmai au iesit din ouã. Îi plasãm într-un colector de pui încãlzit cu bec cu incandescentã pentru 8-12 de ore, apoi îi mutãm în maternitãtile noastre cu adãpãtori automate, unde primesc în primele trei sãptãmâni de viatã furaj de pui, apã cu un complex polivitaminic buvabil si desigur cãldurã conform cerintelor spcifice stadiului de dezvoltare.
9. Ce fac dacã se ia curentul?
Se înveleste incubatorul în pãturi suplimentare, inclusiv pe capac (dar fãrã sã se obtureze aerisirea incubatorului), plasând între incubator si pãturi sticle cu apã fierbinte (cca. 50-60 de grade). Verificati o datã la 3 ore discret (fãrã sã tulburati prea tare izolatia) dacã trebuie înlocuite sticlele cu apã. Atentie la revenirea curentului, sã nu uitati sã îndepãrtati suplimentãrile acestea de la incubator, riscati sã compromiteti rata de eclozare. În orice caz, exceptand perioada verii, recomandarea este sã utilizati acest gen de incubatoare prezentate la www.electrounivers.aaz.ro permanent învelite în material termoizolant (pãturi etc.) peste tot cu exceptia pãrtii superioare, si în încãperi fãrã varatii de temperaturã. De exemplu, la temperaturã ambientalã de 20 de grade Celsius.
10. Care este o ratã bunã de eclozat la prepelite? Cum stiu cât de bune pentru incubat au fost ouãle utilizate?
La prepelite, se considerã rate bune de incubat cele care depãsesc 75%. Cu incubatoarele de tip Cleo, de la noi am obtinut constant 80% ratã de eclozare în conditii de incubare cu ouã de calitate (productie proprie), folosind tehnicile de incubare descrise. Rate de eclozare spre 90% sunt considerate excepþionale si se obtin foarte greu cu asemenea incubatoare pe care le folosesc crescãtorii mici. Ratele de incubare sub 65-70% aratã faptul cã fie nu s-au utilizat ouã de incubat viabile, fie nu s-a folosit o tehnicã corectã de incubare, fie au fost cãderi de curent (de care a stiut sau nu crescãtorul – se poate întâmpla pe parcursul noptii de exemplu). La sfârsitul incubãrii, vã recomandãm sã spargeti fiecare ou si sã vedeti dacã sunt limpezi (infertile), dacã au pui morti în ou si în ce stadii de dezvoltare au murit în ou. Dacã aveti ouã de incubat din mai multe surse, vã recomandãm sã însemnati diferit ouãle pentru a putea face evaluãri distincte pe fiecare sursã. Spre diferentã de ouãle de gãinã, pigmentarea specificã ouãlor de prepelitã împiedicã sortarea corectã a ouãlor fertile de cele infertile în timpul incubãrii – rezultatele le aflati abia la sfârsit.
11. Care pot fi cauzele unei slabe ecloziuni?
O ratã slabã de eclozare poate avea cauze multiple. Unele se pot datora furnizorului de ouã de incubat, altele pot fi din vina crescãtorului care face incubarea sau din cauze independente de vointa persoanelor direct implicate:
o cantitate semnificativã de ouã infertile între ouãle de incubat (ouã care au fost pãstrate necorespunzãtor, refrigerate etc.);
o cantitate mare de ouã improprii incubatului (ouã vechi, ouã neselectionate corect morfologic sau ouã provenind de la prepelite crescute în conditii precare de igienã sau de nutritie, prepelite cu stare de sãnãtate alteratã etc.; totul are legãturã: o furajare de calitate fãcutã profesional face ca femelele sã fie bine dezvoltate si sã facã ouã de calitate, face ca masculii sã fie virili si în formã maximã – toate acestea influenteazã calitatea ouãlor de incubat) mentiune: de asemenea, aceasta este si o posibilã cauzã pentru eclozarea de pui slab dezvoltati cu mortalitate ridicatã în perioada imediat urmãtoare;
infectii (ale prepelitelor, ale ouãlor sau infectie în incubator datoritã proastei întretineri sau a materialului constructiv impropriu – de ex. lemn, MDF, OSB la peretii sau tãvile incubatorului)
utilizare incorectã a incubatorului (setãri incorecte de temperaturã, umiditate etc.) sau incubator defect (nefunctional în parametrii necesari sau chiar complet nefunctional)
incubator prost construit – cea mai mare si cea mai frecventã problemã a incubatoarelor de capacitate medie (300 - 3.000 de ouã) fãcute de diverse persoane care se pricep la partea electricã si electronicã dar nu si la partea de fizicã (optimizarea fluxului curentilor de aer prin tunele de aer care sã asigure uniformizarea temperaturii în întreg incubatorul), am întâlnit plângeri de acest gen din partea utilizatorilor atât pentru incubatoare artizanale fãcute de diverse personte.; tehnicã incorectã de incubare (microfisurarea ouãlor la întoarcerea manualã, depozitãri intermediare improprii etc.);
cãderi de curent.
12. Cum interpretez reultatele incubãrii?
Multi pui cu deficiente ("pui crãcãnati"), sau/si pui care eclozeazã mai repede decât ar trebui: temperatura de incubare este prea mare. Dacã aveti incubatorul recomandat de noi la www.electrounivers.aaz.ro care permite ajustarea temperaturii, reduceti temperatura de incubare cu 0,5 grade celsius.
Pui care eclozeazã mai tâziu decât ar trebui: Temperatura constant prea joasã în incubator (procedati invers fatã de recomandarea anterioarã) sau scãdere temporarã a temperaturii de incubare, pe parcursul perioadei de incubare. Dacã întâlniti vreodatã aceastã situatie, nu disperati si mai ales nu aruncati ouãle. Dacã termenul de 17 zile s-a încheiat si nu aveti activitate în incubator, spargeti 1-3 ouã si vedeti dacã puii sunt vii si încã în formare. Dacã da, aveti rãbdare, sunt sanse foarte mari sã aveti pui frumosi si sãnãtosi, chiar dacã se va întâmpla cu câteva zile întârziere. În aceastã situatie fiind, noi nu am mai întors ouãle din ziua a 14-a (asteptându-ne ca eclozarea sã aibã loc ca de obicei); neîntoarcerea ouãlor din ziua a 14-a pânã în ziua a 23-a nu a avut niciun impact negativ.
Puii eclozeazã într-un interval larg de timp (diferente mai mari de 48 de ore între primii pui si ultimii pui eclozaþi din aceeasi serie): ouãle nu au fost incubate la aceeasi temperaturã / au existat diferente de temperaturã în interiorul incubatorului care nu au fost compensate prin utilizarea unei tehnici adecvate de intoarcere a ouãlor (în special rotirea ouãlor în diferite zone din incubator la fiecare întoarcere: ouãle care au fost pozitionate sus schimbã locul cu cele din stratul de jos, cele care au fost în mijlocul incubatorului cu cele care au fost spre exterior etc.); ouãle provin din zile de recoltare destul de distantate unele de celelalte.
Pui morti în ultima fazã de dezvoltare, chiar la eclozare : umiditate incorectã în incubator / eclozionator, cazuri multiple de membranã cochiliarã nevascularizatã uscatã pe care puiul n-a avut forta de a o mai rupe pentru a iesi din ou.
13. Cum stiu cât de proaspãt este un ou?
Fãrã un set de analize de specialitate nu se poate determina cu precizie prospetimea unui ou. Cu toate acestea, existã câteva tehnici de estimare:
cu cât un ou este mai vechi, cu atât stratul median dens de albuminã se fluidizeazã si salazele slãbesc tinerea membranei viteline spre centrul oului; spre diferentã de un ou proaspãt, un ou mai vechi va prezenta la examinarea continutului pe o suprafatã întinsã un gãlbenus mai întins si un albus mai putin ferm si cu o opacitate mai scãzutã.
un ou refrigerat îsi pãstreazã caracteristicile similare unui ou proaspãt mai mult timp decât un ou tinut la temperaturi normale (de exemplu, un ou pregãtit pentru incubare).
ouãle de gãinã proaspete se scufundã când sunt introduse în apã, ouãle mai vechi plutesc;
Va multumim daca a-ti comandat la noi incubatorul prezentat si va dorim success in cresterea pasarilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu