Incubare oua fazan cu incubatorul Cleo

Ouale fazanilor sunt foarte slabe si au un învelis fragil, de aceea trebuie sã se umble cu foarte mare atenþie cu ele, în special atunci când pãsãrile sunt crescute în voliere. Ouãle trebuie strânse în mod regulat, de 2-3 ori pe zi, iar în cazul unei vremi ploioase sau foarte calde – mai des. Ouãle adunate se pun în suporturi din carton pentru ouã, curate, cu vârful în jos. Ouãle mai mici sunt învelite în hârtie, pentru a nu se fisura în timpul transportului. Ouãle de fazan se pãstreazã la fel ca cele de gãinã. La recoltare se va însemna cu un creion negru, moale, data recoltãrii si numãrul boxei, pentru a se identifica si înlocui masculii nefertili.


FAZAN
  Cel mai târziu la sfârsitul lui februarie, custile pentru depunerea ouãlor trebuie pregãtite pentru primirea femelelor. În coltþuri se pun rãmurele de copaci, mãrãcini, care pot fi folosite drept ascunzãtoare pentru femelele care vor sã-si depunã ouãle în locuri ascunse sau întunecoase. Grupele se formeazã cel mai târziu în prima jumãtate a lunii martie, pentru ca pãsãrile sã aibã timp sã se obisnuiascã cu noul adãpost. Dacã nu se cunosc, unii masculi mai agresivi îsi pot rãni sau chiar ucide partenerele. Din acest motiv, în primele zile ale convietuirii, masculul este separat într-o parte a volierei, cu o plasã de sârmã, pentru câteva zile. Dupã ce începe sã manifeste o atitudine binevoitoare fatã de femele, peretele despãrþitor este înlãturat, însã compartimentul masculului trebuie urmãrit cu atentie timp de încã câteva zile. Riscurile se micsoreazã dacã în volierã existã destule plante vegetale si locuri de ascuns pentru femele.
Din cea de-a 2-a jumãtate a lunii martie încep sã se manifeste instinctele sexuale ale fazanilor. Începe perioada de cãlduri. Masculii devin mai nelinistiþi, se umflu în pene, se învârt în jurul femelelor cu un mers specific, bat din aripi si emit tot felul de sunete. La scurt timp se manifestã instinctele sexuale si la femelele depunãtoare de ouã. Încrucisarea se realizeazã, de obicei, la primele ore ale diminetii. Dacã sunt foarte excitatþi si le incomodeazã pe femele, masculii trebuie separati, pânã când se linistesc.
Spermatozoizii fazanilor sunt foarte rezistenti si sunt în stare sã fertilizeze câteva ouã.
Înainte de depunerea ouãlor, femelele încep sã facã mici gãuri pentru cuibar. Gãurile trebuie sã fie lãrgite si în jurul lor se pune iarbã, frunzis sau muschi. Cuibul poate fi fãcut bucãti de pãmânt scoase împreunã cu iarbã.
În libertate, o femelã poate depune între 16 si 18 ouã, înainte de a începe clocirea lor. În captivitate, numãrul ouãlor recoltate de la o singurã fãzãnitã poate ajunge la 70 de bucãti de-a lungul a 3 luni: aprilie-iunie. Media este situatã în jurul a 55 de ouã/femelã. Se pot recolta ouã si mai târziu, în luna iulie, dar ele au o fertilitate foarte scãzutã.
Ouarea începe dupã ce vremea se încãlzeste, în mod normal în jur de mijlocul lui aprilie si se terminã, tot de obicei, în prima jumãtate a lui iunie. Conditiile climaterice nefavorabile pot amâna procesul de depunerea ouãlor iar cele favorabile îl pot accelera cu 10-15 zile.
La începutul primãverii, în cazul unei rãciri bruste, procesul de depunere a ouãlor poate fi încetinit sau oprit, însã dupã încãlzirea vremii, el este reluat. Femelele din rasele mai productive de ouã o datã la 2 zile, în special seara. Ele devin nelinistite, fug haotic în diferite directii si înainte de ouare se îndreaptã spre cuibar. Femelele din rasele de vânãtoare ouã uneori dezordonat, acolo unde se gãsesc pe moment.
Capacitatea de ouare si fertilitatea depind de multi factori. Pe primul loc se aflã conditiile de crestere si alimentatia. Pe cel de-al 2-lea loc se aflã vârsta. Cei mai buni indicatori îi au femelele aflate în al doilea ciclu de ouare. Fertilitatea la unii masculi mai vârstnici este mai mare decât la cei tineri. Puii rezultati de la pãrinti mai în vârstã au o mai mare vitalitate si sunt mai rezistenti la boli.
Existã metode de stimulare artificialã a productiei de ouã: femelele sunt închise în custi luminate artificial si natural, succesiv, astfel încât perioada de luminã zilnicã sã fie de 13 ore, începând cu 1 martie. La rândul lor, masculii trebuie supusi acestui regim începând cu o lunã mai devreme.
La începutul sezonului pentru ouare, fertilitatea este întotdeauna mai micã însã ajunge, dupã câteva zile, la capacitatea sa maximã. În cazul unei bune îngrijiri si a unei hrãniri cu produse de origine animalierã, fertilitatea la fazani poate fi de peste 95%, fenomen rar întâlnit la alte rase de pãsãri de curte. Atunci când nu sunt bine hrãniti, când nu au suficiente substante minerale si vitamine în tain, este posibil ca unele pãsãri, în special masculii, sã spargã ouãle aflate la clocit. Cojile de ouã care se dau ca adaos de substante minerale trebuie sã fie bine fãrâmitate. În luna mai fertilitatea ajunge la valoarea maximã, de 98%.
Ouãle fazanilor sunt foarte slabe si au un învelis fragil, de aceea trebuie sã se umble cu foarte mare atentie cu ele, în special atunci când pãsãrile sunt crescute în voliere. Ouãle trebuie strânse în mod regulat, de 2-3 ori pe zi, iar în cazul unei vremi ploioase sau foarte calde – mai des. Ouãle adunate se pun în suporturi din carton pentru ouã, curate, cu vârful în jos. Ouãle mai mici sunt învelite în hârtie, pentru a nu se fisura în timpul transportului. Ouãle de fazan se pãstreazã la fel ca cele de gãinã. La recoltare se va însemna cu un creion negru, moale, data recoltãrii si numãrul boxei, pentru a se identifica si înlocui masculii nefertili.
Ouãle de fazan au culoare verzuie, uniformã,  greutatea lor variind între 30-35 de grame. Primele ouã sunt mai mici (32 g în medie), ele crescând de-a lungul perioadei de depunere. Pentru incubatie, se vor alege ouãle cu o micã strãlucire, nu cele mate.
Ouãle adunate sunt marcate prin înscrierea initialei rasei si data ouãrii. Ouãle trebuie sã fie puse în incubatoarele pentru clocit cel mai târziu dupã 3 zile, deoarece calitãtile lor de incubatie se deterioreazã foarte repede. În cazul pãstrãrii ouãlor timp de o sãptãmânã, capacitatea lor de clocire se reduce cu 10%, iar în cazul pãstrãrii lor timp de cel mult 10 zile , cu 15-20%. Condiþiile de depozitare sunt 10-13 grade Celsius si o umiditate de 50-60%. În timpul perioadei de conservare, ouãle vor fi asezate în pozitie verticalã, usor înclinate, cu partea mai latã în sus. Întoarcerea lor nu este neapãrat necesarã, important fiind ca durata pãstrãrii sã nu depãseascã 10 zile.
Unii crescãtori acordã o importantã deosebitã culorii cochiliei: ouãle mai pigmentate sunt, în general, mai putin fertile. De asemenea, ei evitã incubarea ouãlor a cãror coajã este rugoasã, care au forme anormale, sau sunt prea mici. Aceste ouã sunt produse de femele la începutul sezonului, si abia dupã 4-6 ouãri se obtin ouãle cu greutate si aspect normal.
Dacã nu existã suporturi de carton, ouãle pot fi tinute si culcate însã trebuie întoarse în fiecare zi la 180 de grade, pentru a-si pãstra capacitatea de clocire. Pentru transportul ouãlor se folosesc lãdite de transport pentru ouã. Mijloacele de transport trebuie sã circule cu o vitezã mai micã pentru a se evita gropile si denivelãrile de pe drum.
Clocirea ouãlor
Ouãle de fazan se clocesc într-un interval de 24-25 de zile, cu exceptia raselor la care perioada de incubaþie este de 27-28 de zile. Înainte de a fi introduse în incubator, ouãle se vor lãsa 24 de ore, dupã transport, pentru a se „odihni”.
Clocirea artificialã
  La început este mentinutã temperatura de 37,5 grade, iar în ultimele 4 zile ea se urcã la 39 grade. Umiditatea relativã a aerului este de 60%, iar în ultimele zile de crestere pânã la 70-80%.
Ouãle din incubator se întorc din cea de-a 3-a zi pânã la iesirea puilor, la fiecare 8 ore sau de 3 ori pe zi.
Incubatorul reactioneazã la temperatura din camerã, care trebuie sã fie mentinutã la o valoare relativ egalã. Camerele în care sunt asezate trebuie sã fie aerisite mai des si la un interval mai scurt de timp. Dupã iesirea din ouã si uscare, puii de fazani sunt asezati într-o baterie de custi. Dacã se foloses o lampã cu infrarosii, aceasta se ridicã la 40 cm deasupra puilor, iar ulterior la 60 cm.
În cazul cresterii naturale, ouãle se clocesc direct pe pãmânt, unde se rãcoresc si absorb umiditatea necesarã pentru dezvoltarea normalã a embrionilor.
Întârzierea ecloziunii se datoreazã temperaturii scãzute din incubator sau eclozionator, a calitãtii scãzute a ouãlor (vechi). Dacã temperatura este prea ridicatã, ecloziunea întârzie, creste concentratia de dioxid de carbon, puii vor avea abdomen mare si murdari de continutul oului.
Ecloziunea prematurã este datoratã temperaturii prea ridicatã în eclozionator. Apar pui de talie micã, cu embrion uscat.
Dacã avem exces de aerisire, rezultând o umiditate scãzutã în eclozionator, coaja oului se sfãrâmã usor, membrana devine elasticã, de consistenta cauciucului, si puiul moare asfixiat.
Dacã avem umiditate prea scãzutã în eclozionator coroboratã cu ouã vechi sau pãstrate incorect, aerisire insuficientã sau supraîncãlzirii camerei de ecloziune, exces de umiditate în incubator, puii cresc foarte mari si nu pot iesi din ou, murind sufocati. Aceasta se mai datoreazã si oscilatiilor de temperaturã si în mod special supraîncãlzirii în primei sãptãmâni a incubatorului, incubatiei la o temperaturã foarte scãzutã sau foarte ridicatã.
Embrionii mor în ou, datoritã excesului de temperaturã în incubator în timpul primelor 15 zile, neîntoarcerii ouãlor deloc sau neregulat.
Temperatura foarte ridicatã în incubator produce hemoragii si moartea embrionilor în special între a 3-a si a 15-a zi de incubatie. Temperatura prea ridicatã în eclozionator în timpul zvântãrii puilor îi face foarte nervosi.
   Sper sa va fie utila aceasta informare si astept comanda dvs. de incubatoare la tel. 0744507642.  
Vizitati magazinul on line www.electrounivers.aaz.ro